Diferenţa dintre adversar şi duşman
Mărturisesc că mi-am făcut ucenicia sindicală – dacă se poate spune aşa – în timpul mandatului domnului Matei Gheorghe. Cred că am fost una dintre persoanele care i-au contestat în permanenţă acţiunile – de cele mai multe ori cu argumente, alteori cu impulsivitatea şi inocenţa vârstei.
A fost primul ,,general” care a fost criticat public de sindicate, ba chiar i-am publicat în revista Şcoala Prahovei, o fotografie în care apărea cu spatele către privitori, simbolizând cumva lipsa de interes pentru problemele învăţământului prahovean. A avut diplomaţia să nu răspundă acţiunii noastre şi ulterior, ne-a dovedit aplecarea spre problemele pe care în permanenţă i le-am semnalat.
Privind retrospectiv mandatul său, îmi dau seama că a fost unul dintre cele mai prielnice pentru sindicatul nostru. Sunt cîteva drepturi, aş spune fundamentale, pe care noi le-am obţinut prin negocieri directe în comisiile paritare: plata unui salariu la naşterea unui copil ; prima de instalare pentru suplinitorii calificaţi; spor de 10% condiţii grele pentru 1500 de oameni din nedidactic, spor de 15% de claculator pentru personalul didactic şi didactic auxiliar care lucrează mai mult de 50% din timp cu calculatorul, sporul de rural, de până la 20%, pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic, acordarea tichetelor cadou, acordarea a 2-5 salarii pentru cei care se pensionează, pentru liderii de sindicat am obţinut echivalarea cu metodistul la evaluările din sistem, ziua de vineri să fie zi în care liderul să desfăşoare activităţi sindicale, articolele publicate în buletinul electronic să fie punctate la evaluările din sistem şi lista poate continua…..
La 12 octombrie 2009, s-a pensionat fostul inspector şcolar general, profesorul Gheorghe Matei. Atunci când un fost şef părăseşte sistemul, are parte de feed –back: pozitiv sau negativ, în funcţie de modul, de maniera, în care a acţionat şi interacţionat de-a lungul vremii cu cei din jurul său.
Iată de ce am cerut actualului Inspector General ca I.S.J. Prahova, să organizeze fostului său şef o festivitate de pensionare, pe care o merită din plin. Iată de ce, acum trăgând linie, eu nu pot să mă gândesc la domnul inspector general ca la un duşman, ci ca la un adversar, căruia îi recunoşti meritele.
Aveţi dreptul la tot respectul meu, domnule adversar!
Dorin Stănescu
Sindicatul “Scoala Prahovei”